snagov.ro - prima pagina
Acasa



· CONTACT
· Casa cu Stuf
· Harta-Localizare
· Calendar
· Blog
· Galerie Foto
· Galerie Video
· Mass Media
· Noutati
Documente
Newsletters
FORUM=Discutii
Harta site

Vizitatori:   1.226.186
On-line:   6
Cereri:   3.709.351

English versionenglish version
cauta
Despre
NOI
Despre
SNAGOV
COLECTIE
Muzeala
MEDIU
Ecologie
EVENIMENTE
Cronologie
PROIECTE
Liste
SCOALA
Altfel
Contribuiti
Sponsorizati

Prima pagina > Despre SNAGOV > Istorie > Povestiri istorice din/despre zona Snagov > Rebeliunea '50 (Gruiu) - Gheorghe Lungu

REBELIUNEA DIN PAROHIA GRUIU - IULIE 1950
(Povestita de preot Gheorghe Lungu)

La cererea credinciosilor si indeosebi a Floarei Dinca in ziua de vineri, 7 iulie 1950,    s-a plecat din Biserica Gruiu intr-o procesiune pentru ploaie. Disperati de marea seceta ce se ivise, circa 1500 de credinciosi, in frunte cu cei doi preoti ai Sfintei Parohii, au hotarat sa se roage lui Dumnezeu pentru a le aduce ploaie. Ajungand in centrul satului si anume la Troita Eroilor, procesiunea a fost oprita de catre seful Militiei. E drept, procesiunea nu era "autorizata", dar nici seful de post nu le-a vorbit frumos, drept care, in special femeile, si ambitioase, dar si furioase, au cerut preotilor sa mearga inainte. Cu alte cuvinte, sa nu tina seama de afrontul militianului. Cu "Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare", procesiunea se indrepta indarjita spre Putul Sfintei Moaste. Pana a ajunge pe camp, gospodarii le ieseau inainte cu galetile pline si udau praful de pe uliti. Acolo, la Putul Sfintei Moaste, s-a savarsit slujba pentru "la vreme de neploaie si de foamete". Cum prin jur erau si ceva semanaturi, Sfintii Preoti au stropit cu agheasma acele semanaturi, cerand indurare Celui de Sus. Cum insa incidentul cu militianul nu putea fi negat, un om s-a ridicat pe ghizdurile putului si asa, descult cum era, a strigat ca daca Sfintii Preoti vor fi arestati, credinciosii Gruiului sa sara cu mic cu mare si sa-i apere.

La intoarcere, nu s-a intamplat nimic. S-a ajuns din nou la Biserica, s-a intocmit chiar si un proces verbal, iscalit de sute de credinciosi, parca totul intrase in normal, spiritele se linistisera, doar nenea militianul n-avea astampar. A raportat cazul mai departe.

Pe la opt seara, preotul Gheorghe Lungu a fost chemat la Sfatul Popular Provizoriu Gruiu. A stat cam un ceas in fata Primariei, asteptand sa fie invitat inauntru. Intre timp sosise la Sfat si o masina din care s-au dat jos niste tovarasi, dar si o tovarasa care stia sa injure de mama focului. De cum a fost poftit inauntru asupra preotului s-a abatut o altfel de "ploaie". Una de injurii. Mai breaz ca toti s-a dovedit a fi chiar presedintele Sfatului, care voia sa arate celor de la plasa Fierbinti ( de unde si venisera ), cat este dumnealui de vigilent.

Pe de alta parte credinciosii, presimtind pericolul, se adunau la Sfat, aglomerand coridoarele. E informat si presedintele ca afara nu-i bine. Unele femei incep sa boceasca. Plansul lor se aude. Se deschide o usa ca sa se vada ce-i. Paraschiva lui Draghici Urduban il intreaba plangand pe preot daca nu cumva e arestat.

Preotul le roaga sa paraseasca Sfatul, spunandu-le ca nu s-a intamplat nimic deosebit. Atunci mergi cu noi! au hotarat ele. Ajunsi in drum, se constata ca nu era vorba doar de- un grup de femei, ci de aproape tot satul. Cu totii se hotarasc sa il duca pe preotul Gheorghe Lungu pana la Casa Parohiala. Necazul e ca oamenii in astfel de cazuri nu tac. Credinciosii blesteama in gura mare necredinciosii, paganii, militienii, revolta in toata regula. Un credincios se urca in clopotnita si porneste clopotul cel mare, cel de 510 kilograme. Dangatul clopotului batand aprig in plina noapte e auzit si de credinciosii din satul Bara. Mironel, fiul preotului Petre Georgescu, bate clopotul cu si mai multa inversunare. Satenii din Bara trec garla si vin in maini cu maciuci. Nu-i de gluma. Preotul Gheorghe Lungu e dus la Casa Parohiala, iar multimea ramane afara, hotarata sa-l pazeasca. In Casa Parohiala se aflau asadar preotii Gheorghe Lungu, Alionte Mihai si Ion Varasteanu. Dinspre Turbati se aude venind o masina. Cetateanul Gogu al lui Besleaga le face semn de oprire.Vrea sa-i intrebe cine sunt. Cum cine erau? Tot cei de la Fierbinti! Oamenii rastoarna masina si ii iau pe ocupanti la bataie.E batut si soferul, dar care nu era vinovat cu nimic, sarac de el. Dar nici cei de la Sfat nu stau degeaba. Anunta autoritatile, armata. In centrul Gruiului se tin discursuri. Casa Parohiala, cu toate impotrivirile satenilor, e inconjurata de militieni. Trei ofiteri imbracati insa in civil dau buzna in Casa Parohiala. "Cati popi sunt aici?" Erau doi. "In numele legii, sunteti arestati."  

Mergand spre Sfat si avand situatia sub control, capitanul Istoc ii da una in gura preotului Alionte, podidindu-l de sange. Nu se mai poate opune nimeni. Pe marginea santului sunt postati o groaza de militieni, toti in pozitie de tragere. Ajungand la Sfat si intrand in cladire, preotul Gheorghe Lungu primeste si el un pumn intre ochi, ca sa stie ce il asteapta. E culcat la pamant. E tarat intr-o incapere a Sfatului si obligat sa stea cu fata la perete, dar atentie! intr-un singur picior. Intre timp, arestarile continua. Sunt arestate alte 40 de personae, printre care si doctorul Dumitrache de la Lipia.

Trece noaptea cum trece.O data cu ivirea zorilor incepe si luatul de declaratii. Cam pe la orele 11 ( asta sambata, 8 iulie 1950 ), apare un camion al Armatei. Nu venise fara rost, ci cu un anume scop. Preotul e urcat in cabina, iar sus ( dupa o oarecare triere ) sunt urcati 14 barbati, dar si...4 femei! De jur imprejurul lor, militieni. Au fost saltati in afara preotului, Floarea Dinica, Nita Toma Iosif, Joita Lumanare, Tinca Ivan Leonte, maiorul Mielu Baicoianu, Vasile Mihai, Toma Ratoi, Codrin Pastrama. Suntem plimbati prin satele Greci, Fierbinti, Ungureni, Gherghita, Potigrafu, Otopeni, apoi inspre Tunari, Stefanesti, Afumati, suntem aratati lumii, cum erau aratati banditii de pe timpuri, desi nu furasem nimic de la nimeni. Suntem astfel "plimbati" pana in satul Dragoesti. Aici erau alti revoltati, dar pentru faptul ca se impotriveau sa dea cota de grau. Satul Dragoesti arata jalnic. Toate geamurile Sfatului Popular de acolo erau sparte, firele de la telefoane taiate. Ni se umple camionul cu alti arestati si suntem cu totii dusi la Bucuresti.

 

Ancheta

Zaresc Seminarul Nifon, unde mi-am facut studiile. Noi insa am fost predati Securitatii de pe calea Prahovei. Suntem introdusi intr-un subsol. Un nemernic de securist tanar vine sa imi suiere la ureche ca sotia mea, care avea 18 ani, este "vizitata" de tineri, ca tinerii fac "coada" la ea si tot nemernicii din astea. Radea ca un bezmetic, ranjind la mine ca un caine care-i gata sa te muste. Mi se face, totusi, prima ancheta. Mi se impune sa scriu ca si eu m-as opune cotelor ce trebuiau predate la Stat. Ajuns in ziua de luni, urmeaza o noua ancheta. Sunt confruntat cu Floarea Dinca. La aceasta confruntare erau de fata trei ofiteri ai Securitatii. Unul dintre ei isi freca mainile si zicea: "Inca n-am batut popa niciodata", maraia el.   "Ha, ha, ha!", rade altul, "..stai ca avem imediat de-o liturghie!" Suntem bagati la mijloc si luati imediat la bataie. Dar bataie, bataie! Printre pumni si picioare date- care cum erai nimerit- se aude intrebarea: "Cine a cerut sfestania?" "Noi, poporul!"- a raspuns curajos Floarea Dinca. Sunt luat de guler si azvarlit afara din camera de ancheta. Dar nu si eliberat.

 

Jilava

Dupa alte zile de chin, sunt urcat cu alti viitori detinuti intr-o duba si dusi la Fortul Jilava. Am fost "incartiruit" in camera "11", pe unde au fost inchisi ( asa am auzit ) Zelea Codreanu si maresalul Antonescu.

Aceasta camera "11" era dreptunghiulara, fiind prevazuta ca drept "mobilier" cu un hardau- tineta- cu un capac de scandura deasupra, un fel de "WC", dar unde isi faceau necesitatile 80 de detinuti sau puscariasi, cum vreti sa le spuneti. Paturile erau suprapuse. Primul pat era denumit "cuseta", al doilea pat, cel de deasupra, era denumit "partal". Sub ele, adica direct pe ciment, erau cei ce dormeau la "serparie". Saltea ne era scandura goala. Pentru cei care dormeau la serparie, saltea le era cimentul. Si acum, alimentatia: dimineata ni se dadea un terci de malai. La orele 11, ni se aducea o painica neagra si rotunda, dar taiata inegal in 4 portii. Bucata cea mai mare o lua astazi unul, maine altul. La ora 12 venea alt hardau, dar cel cu mancarea. Cat am stat acolo, doar trei feluri de manacare am consumat: fasole, ciorba de cartofi, arpacas. Toate trei fara de carne. In celula nu existau decat 33 de gamele. Nu aveam linguri sau furculite. Erai obligat sa mananci in mare graba, ca sa eliberezi gamela pe care o astepta altul. Era o foamete cumplita. Unii dintre detinuti mancau varul de pe pereti, altii lingeau sapunul pe care il sterpelisera de la baie, doar, doar, de-o mai pacali cumva acea foame cumplita.

 

Salvarea

Cazul de la Gruiu ( dar numai privind persoana mea ), e adus la cunostinta Parintelui Patriarh Justinian, care, impreuna cu vicarul sau, preot Alexandru Ionescu, fac un memoriu catre Ministrul de Interne, Teohari Georgescu, explicandu-i ca asa este traditia la romani. La vreme de seceta, credinciosii ortodocsi fac astfel de procesiuni pentru a-l ruga pe Dumnezeu sa ne dea ploaie. Sunt insa numai eu eliberat. Preotul Alionte Mihai impreuna cu un lot de 10 persoane sunt judecati de Tribunalul Militar si condamnati astfel: preotul Alionte Mihai, 4 ani de Canal, Floarea Dinca, Joita Lumanare, Mita Frichias, Stere Bartea, Lica Buru, Roibu Costica, Nae Mocanu, Nelu Lala, Ciocoi Nicolae, la cate 3 ani sau la cate 2 ani si jumatate de condamnare la Canal. Preotul Alionte s-a intors bolnav de TBC si s-a stins, Lica Baru a murit si el, dar de ciroza. Dintre toti acestia, mai traim doar doi: eu si Gogu Besleaga, care a implinit de curand 82 de ani.

 

Incheiere de spovedanie

Asa ne-a fost dat ca sa traim. In privinta slujbei pe care am dus-o printre enoriasii mei, cred ca mi-am facut datoria. Am fost arestat cand aveam 24 de ani, dar in toamna aceluiasi an am fost eliberat, in urma memoriului amintit. Reintors in Parohia mea de suflet, am duhovnicit mii, zeci de mii de spovedanii. In linii mari, o fac acum si pe a mea. Sunt multe, foarte multe de povestit. Uneori, n-am cui sa le spun. Indur acum uitarea acelor credinciosi pe care i-am asistat sufleteste si i-am slujit. Sa nu uitam sa facem mereu bine. Uneori, in locul recunostintei pe care crezi ca ai merita-o, esti rasplatit cu rau si ce-i mai dureros decat toate, cu uitare.
Timp de 39 de ani, n-am fost uitat insa de un agent al Securitatii din Gruiu, care avea sarcina sa raporteze in fiecare luna erorile mele "ideologice", desi, acestui agent, din cate imi amintesc, nu i-am incredintat nici o taina si de nici un fel. Fie iertat, pentru ca de astfel de ciripitori am avut parte multi dintre noi. Fie iertat si pentru faptul ca nu a stiut cat rau poate face.
E greu sa intelegi ca pentru binele unei Parohii trebuie sa-ti dai toata osteneala si toata straduinta de care esti in stare. Vreme de 50 de ani, pe langa imbunatatirile aduse Parohiei ( nu le enumar, dar nu-s putine! ), am botezat 3000 de copii, am avut circa 2500 de inmormantari, i-am bucurat pe tineri, unindu-le vietile, in circa 2000 de cununii.
Cu Dumnezeu, inainte!

Preot Gheorghe LUNGU,  
azi pensionat
* Extras din periodicul de raspandire ilfoveana "Snagov", septembrie 2003 (Nr. 52)












© 2014 Snagov Tur srl Web design : Direct Design