snagov.ro - prima pagina
Acasa



· CONTACT
· Casa cu Stuf
· Harta-Localizare
· Calendar
· Galerie Foto
· Galerie Video
· Mass Media
· NOUTATI
· CUSTODE ANPLS
Documente
Newsletters
FORUM=Discutii
Harta site

Vizitatori:   1.723.753
On-line:   3
Cereri:   7.731.291

English versionenglish version
cauta
Despre
NOI
Despre
SNAGOV
COLECTIE
Muzeala
MEDIU
Ecologie
EVENIMENTE
Cronologie
PROIECTE
Liste
SCOALA
Altfel
C

Prima pagina > Despre SNAGOV > Socio-cultural > POVESTIRI ... de pe malul lacului > Demnitate de Salai

Demnitate de Salai (sau indreptar pentru juniori)

Era intr-o seara de noiembrie, cand intunericul se lasa repede de pe la ora 5 iar frigul umed se intinde repede peste apele lacului si il face sa fumege incet, mocnit - toata noaptea...

Pe ape, in ceruri si in margine de padure - nu pare a mai fi nimic viu. Doar un cer plumburiu si un aer umed, ce invita gramezile de frunzis sa se resemneze si sa se topeasca rapid in putrezeala tarzie.

Toate curcubeele de culori, zgomotele optimiste din vara - par o nalucire - fata de nemiscarea si senzatiile simple dar puternice ale momentului: liniste - pustietate, umezeala - frig si apa rece ce intra rapid in toate cele ...

Doar ca pescar, te mai poti afla afara la o asa ora si in locuri unde schimbarea de taceri si nivele de lumina umeda si rece - par a fi experiente din alte lumi. Linistea si tacerea adancurilor, multiplicata de ecoul apasator al codrilor - nu pot fi egalate decat de o rabdare si tihna sufleteasca de pescar al locului. Timpul curge altfel, daca mai curge ... Si apa care se prelinge de pe vasle, pare ingrosata si nici picaturile nu mai pot face zgomote. O lume a tacerii ...

Si numai localnicii (in intelepciunea muta a intelegerii multelor cicluri impartasite in mijlocul naturii) parca pot simti, vietatile si semintele cum se rasucesc pe la locurile lor, prin cotloane si unghere, pentru ultima data in ajun de hibernare.

Pentru pesti, toamna tarzie inseamna apa ce se raceste de sus in jos (pe dos, fata de primvara) si limpezeala din ce in ce mai mare (caci ierburile de peste vara se raresc si cad la fund). Astfel, locurile de ascunzis pentru pestii mici se imputineaza si pestii mai mari isi pot revizita usor intregul teritoriu. Dupa un an, se vad usor micile detalii schimbate, dar ce este important - a ramas la fel. Si pestii mari (care au vazut deja multe) - pot cel mai usor constata asa ceva .

Luna va straluci din nou puternic printre fuioare de ceata, iar totul - pe pamant si in ape, va fi suprinzator si neobisnuit de luminat.

Langa cracile de tei, cazute din primavara in ape, pe prundisul fara bradisuri, se afla acum o plasa de pescar si un salau. Salailor le place apa curata, limpede, cu vizibilitate mare.

A fost o intamplare ca acum sa fie pusa o plasa chiar in acest loc si un ghinion (pentru salau) ca s-a intors prea repede la locul sau, astfel ca nu a vazut urzeaza de fire subtiri galben-verzui ale plasei pescarilor. A simtit-o prea tarziu, pe o parte a botului sau si s-a oprit imediat. Deja stia ca nu trebuie sa te mai misti in asa situatie - doar te-ai incurca si mai mult. Salaul (ca si stiuca) obisnuiesc sa stea mult timp in acelasi loc, de parca ar fi cate un bat sau orice altceva, lipsit de viata si plutind intre ape. Asa ca nu era nici o graba. Doar o lunga asteptare, cu multe ore de noapte, cu luna sclipitoare si un lac ce fumega in frig si o padure intepenita in liniste. Destul timp pentru salau, sa isi aminteasca multele sale intamplari in cei patru ani (si 5 kilograme) de viata si vanatoare - toate in cei 15-75 de metri de jur imprejurul locului sau...

Pe la ora 5:30, in mijlocul cetei laptoase ce sterge diferentele dintre pamantul padurii si suprafata lacului, doua mogaldete (pescari), vaslesc fara zgomot. Acum isi cauta plasa si stiu ca este sezonul salailor. Cei mai multi, fugaresc in grupuri de 2,3 sau chiar 4, bancuri de pesti care trec usor prin ochiurile mari ale plasei. Insa salaii cu toata vederea lor excelenta, in goana fiind, nu mai vad plasa fina cu ochiuri rezistente. Asa se face ca intr-o plasa de 10-18 metri lungime, in 2-5 locuri gasesc grupuri de salai.

Si asa trebuia sa fie si acum. Si pe masura ce pescarii scoteau plasa, povestea se repeta. Salai de cate 0,8 - 1,5 kg, apareau, in grupuri. Rar se gaseau salai mai mari. Acestia sunt mai singuratici si mult mai puternici. Cei mari, chiar pot rupe bucati intregi de plasa. Si chiar cei mici, cand reusesc sa se zbata simultan si in directii opuse. Aceasta este perioada in care pot fi prinsi salaii - care chiar sunt cei mai intelepti si prudenti dintre pestii din lac.

Si dintr-o data, pescarul ce scoatea plasa, ridica o mana cu semn de 'stai' catre celelalt, care rasuceste usor vasla si deci si barca. Era ceva neobisnuit in apa si asa trebuie procedat. Nu e nevoie de vorbe. Niciodata - pe apa. Pescarii adevarati, nu mai au nevoie sa vorbeasca si mai ales nu fac zgomote.

Plasa ridicata, nu avea o incurcatura sau ceva agatat (acum intra in apa, drept). Atunci ce? Si primul arata usor catre ceva, in apa, mai la dreapta. Era o umbra intunecata, dar cu un inceput, sfarsit si contur - clar. Era un peste. Si inca unul mare. Dar nu era in plasa sau agatat de plasa. Nu. Era la cel putin 20 de cm de acesta. Si nu se misca. Cei doi pescari schimbara o privire. 'Trage in continuare - usor' - facu un semn, vaslasul. Si celalalt, relua scoaterea plasei, insa foarte incet. Si, cu surprindere vedeau cum si pestele se ridica odata cu plasa si in continuare cu capul perpendicular pe plasa lor. Acum era la nici 20 de cm, de suprafata apei. Era un salau mare, de circa 5 kg (din cei singuratici, cu experienta, deja prea mari - pentru a nu umbla singuri in tot lacul). Pestii aud si vad oamenii - cu mult inainte de a fi vazuti de catre acestia. Toti trei se priveau si erau neclintiti. De pe vasla se prelingeau si ultimele picaturi de apa iar barca (cu tot cu restul de plasa inca nescoasa din apa) mergea usor in deriva, catre larg. Iar dupa plasa, se deplasa foarte usor, salaul, parca hotarat sa nu isi schimbe pozitia fata de ochiurile alese de el - si la aceeasi distanta de circa 20 de cm.
Pescarii, se privira din nou. Salaul era la mai putin de o lungime de vasla. Nu era agatat de plasa, insa era clar ca se credea agatat si prudent, nu vroia sa se incurce mai tare. Astepta sa simta de ce si cum este agatat. Vedea pescarii, intelegea ce se intampla si inca astepta sa simta ceva, inainte de a decida cum si ce sa faca. Si mai ales era calm. Parca stia ca in mod normal, o plasa obisnuita ar putea sa o rupa - daca ar fi nevoit. Dar acum si pescarii ar fi putut face cateva manevre diferite si asa ceva, putea reduce sansele pestelui. Un pescar incepator, ar fi incercat sa dea cu vasla chiar in peste (ca si cu o ostie), insa un peste lovit s-ar fi putut doar scufunda si termina intamplarea (in mod inutil pentru toti) cu un peste mort pe fundul lacului. Un alt pescar incepator, ar fi incercat sa arunce plasa peste peste sau sa puna cu vasla un colt in spatele acestuia (operatiune totusi dificila si cu sansa mici). Insa acum salaul ii fixa pe amandoi pescarii si parca altceva trebuia facut. Ar fi putut incerca sa loveasca cu vasla apa din spatele pestelui, in speranta ca acesta, speriat, ar fi fugit catre plasa din fata sa. Dar acest peste se ridicase odata cu plasa cel putin 1 metru si apoi a urmat barca si plasa aflata in deriva (pe orizontala) cel putin 1 alt metru. Si toate acestea, doar din prudenta si fara sa se simta cu adevarat agatat. Doar pentru ca avea in fata o plasa si stia/simtea ce implica si cum nu trebuie facut.
Vaslasul, si-a asezat vasla (a repaus) pe genunchi si privi catre celalalt, relaxat. Celalalt zambi si relua si mai incet scoaterea plasei. Salaul s-a ridicat acum la suprafata si s-a apropiat si mai mult de barca, pe masura ce plasa se scotea si stivuia usor in barca. Intre toti 3, distantele erau acum ce circa 1,5 metri. Doar se priveau. Acum si cel care scotea plasa, s-a oprit si si-a pus ambele maini pe marginea barcii, pe partea dinspre peste. Pescarii priveau pestele mare si nazdravan, de langa ei. Inca putin, si salaul incepe sa isi miste capul spre stanga si dreapta, incercand sa stea pe loc. Apoi, se retrage incet circa jumatate de metru. Apoi se ridica de tot la suprafata, da din coada, se intoarce intr-o parte, mai sta o clipa la suprafata, priveste si dintr-o bataie puternica de coada, se avanta aspre adancuri ...

(..) Pescarii - nu au ce sa isi mai spuna. Au vazut tot. Dupa ani de pescuit, cel mult se intreaba - ai vazut tot? Da. Si e suficient. Apoi au timp seri lungi de iarna, la gura sobei, sa isi aduca aminte. Si in fiecare sezon, fiecare pescar are cel putin 3-5 intamplari neobisnuite, pline de intrebari si invataminte, care pot aduce intelepciune. Iar pentru unii, pot ramane doar ... povesti pescaresti.

Note:
                    1) Salaul nu traieste in captivitate (parca stie sa moara voluntar si repede, dupa ce  isi da seama ca nu mai este nimic de facut)
                    2) Ochii salaului sclipesc cel mai tare - dintre toate vietatile unui lac. Se spune ca  are cel mai bun vaz.
                    3) Salaul este considerat un peste nobil (nu mananca orice - doar ce vaneaza, este sanatos, viu si a rezultat dintr-o vanatoare/lupta). Daca nu reuseste sa isi prinda prada din primele incercari, nu insista. Stie sa piarda si parca isi respecta tinta. Chiar daca acesta a fost partial ranita, daca nu a prins-o din incercarile limitate, nu insista mai mult si o lasa in pace. Salaul parca vrea cele mai bune exemplare (alti pradatori se multumesc cu cele mai slabe exemplare...)
                   4) Carnea salaului este considerata superioara (este cea mai alba, fara gust de mal sau alte mirosuri, este cel mai usor de digerat) si evident - cea mai scumpa.
                    5) Desi mai rar, inca mai pot fi gasiti salai (nu numai in lacuri) - si multi juniori ar avea de invatat de la oricare cei 3 din poveste
 

Constantin Turmac, Snagov, 17-Nov-2005












© 2017 Snagov Tur srl Web design : Direct Design